arbitru
See also: árbitru
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French arbitre, from Latin arbiter.
Noun edit
arbitru m (plural arbitri)
Declension edit
Declension of arbitru
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) arbitru | arbitrul | (niște) arbitri | arbitrii |
| genitive/dative | (unui) arbitru | arbitrului | (unor) arbitri | arbitrilor |
| vocative | arbitrule | arbitrilor | ||