autoacuzat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of autoacuza.
Noun edit
autoacuzat n (plural autoacuzaturi)
Declension edit
Declension of autoacuzat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) autoacuzat | autoacuzatul | (niște) autoacuzaturi | autoacuzaturile |
| genitive/dative | (unui) autoacuzat | autoacuzatului | (unor) autoacuzaturi | autoacuzaturilor |
| vocative | autoacuzatule | autoacuzaturilor | ||
Verb edit
autoacuzat (past participle of autoacuza)
References edit
- autoacuzat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN