autocunoaște
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a autocunoaște (third-person singular present autocunoaște, past participle autocunoscut) 3rd conj.
Conjugation edit
conjugation of autocunoaște (third conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a autocunoaște | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | autocunoscând | ||||||
| past participle | autocunoscut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | autocunosc | autocunoști | autocunoaște | autocunoaștem | autocunoașteți | autocunosc | |
| imperfect | autocunoșteam | autocunoșteai | autocunoștea | autocunoșteam | autocunoșteați | autocunoșteau | |
| simple perfect | autocunoscui | autocunoscuși | autocunoscu | autocunoscurăm | autocunoscurăți | autocunoscură | |
| pluperfect | autocunoscusem | autocunoscuseși | autocunoscuse | autocunoscuserăm | autocunoscuserăți | autocunoscuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să autocunosc | să autocunoști | să autocunoască | să autocunoaștem | să autocunoașteți | să autocunoască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | autocunoaște | autocunoașteți | |||||
| negative | nu autocunoaște | nu autocunoașteți | |||||