avânta
Romanian
Etymology
From avânt, from vânt. Less likely from Latin adventāre, present active infinitive of adventō, from adventus.
Verb
a avânta (third-person singular present avântă, past participle avântat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of avânta (First conjugation)
| infinitive | a avânta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | avântând | ||||||
| past participle | avântat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | avânt | avânți | avântă | avântăm | avântați | avântă | |
| imperfect | avântam | avântai | avânta | avântam | avântați | avântau | |
| simple perfect | avântai | avântași | avântă | avântarăm | avântarăți | avântară | |
| pluperfect | avântasem | avântaseși | avântase | avântaserăm | avântaserăți | avântaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să avânt | să avânți | să avânte | să avântăm | să avântați | să avânte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | avântă | avântați | |||||
| negative | nu avânta | nu avântați | |||||
Synonyms
Derived terms
- avântare