bănuielnic

Romanian

Etymology

From bănuială +‎ -nic.

Adjective

bănuielnic m or n (feminine singular bănuielnică, masculine plural bănuielnici, feminine and neuter plural bănuielnice)

1. suspicious

Declension

Declension of bănuielnic

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	bănuielnic		bănuielnică	bănuielnici	bănuielnice
	definite	bănuielnicul		bănuielnica	bănuielnicii	bănuielnicele
genitive/ dative	indefinite	bănuielnic		bănuielnice	bănuielnici	bănuielnice
	definite	bănuielnicului		bănuielnicei	bănuielnicilor	bănuielnicelor

References

• bănuielnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN