bătăiaș

Romanian

Etymology

From bătaie +‎ -aș.

Noun

bătăiaș m (plural bătăiași)

1. beater (person who drives game towards shooters in a hunting party)

Declension

Declension of bătăiaș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bătăiaș	bătăiașul	(niște) bătăiași	bătăiașii
genitive/dative	(unui) bătăiaș	bătăiașului	(unor) bătăiași	bătăiașilor
vocative	bătăiașule		bătăiașilor