bivalență
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French bivalence.
Noun edit
bivalență f (plural bivalențe)
Declension edit
Declension of bivalență
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) bivalență | bivalența | (niște) bivalențe | bivalențele |
| genitive/dative | (unei) bivalențe | bivalenței | (unor) bivalențe | bivalențelor |
| vocative | bivalență, bivalențo | bivalențelor | ||