bizuință

Romanian

Etymology

From bizui +‎ -ință.

Noun

bizuință f (plural bizuințe)

1. confidence

Declension

Declension of bizuință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bizuință	bizuința	(niște) bizuințe	bizuințele
genitive/dative	(unei) bizuințe	bizuinței	(unor) bizuințe	bizuințelor
vocative	bizuință, bizuințo		bizuințelor

References

• bizuință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN