blikan
Old Saxon
Etymology
From Proto-Germanic *blīkaną, whence also Old English blīcan.
Verb
blīkan
Conjugation
Conjugation of blikan
| indicative | present | preterite |
|---|---|---|
| 1st person singular | blīku | blēk |
| 2nd person singular | blīkis | bliki |
| 3rd person singular | blīkid | blēk |
| plural | blīkad | blikun |
| subjunctive | present | past |
| 1st person singular | blīke | bliki |
| 2nd person singular | blīkes | blikis |
| 3rd person singular | blīke | bliki |
| plural | blīken | blikin |
| imperative | present | — |
| singular | blīk | |
| plural | blīkad | |
| participle | present | past |
| blīkandi | (gi)blikan |