bontaș

Romanian

Etymology

From bont +‎ -aș.

Noun

bontaș m (plural bontași)

1. rebel

Declension

Declension of bontaș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bontaș	bontașul	(niște) bontași	bontașii
genitive/dative	(unui) bontaș	bontașului	(unor) bontași	bontașilor
vocative	bontașule		bontașilor