buimăci
Romanian edit
Etymology edit
From buimac.
Verb edit
a buimăci (third-person singular present buimăcește, past participle buimăcit) 4th conj.
- to astound
Conjugation edit
conjugation of buimăci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a buimăci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | buimăcind | ||||||
| past participle | buimăcit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | buimăcesc | buimăcești | buimăcește | buimăcim | buimăciți | buimăcesc | |
| imperfect | buimăceam | buimăceai | buimăcea | buimăceam | buimăceați | buimăceau | |
| simple perfect | buimăcii | buimăciși | buimăci | buimăcirăm | buimăcirăți | buimăciră | |
| pluperfect | buimăcisem | buimăciseși | buimăcise | buimăciserăm | buimăciserăți | buimăciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să buimăcesc | să buimăcești | să buimăcească | să buimăcim | să buimăciți | să buimăcească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | buimăcește | buimăciți | |||||
| negative | nu buimăci | nu buimăciți | |||||