burnița
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a burnița (third-person singular present burnițează, past participle burnițat) 1st conj.
- to drizzle
Conjugation edit
conjugation of burnița (first conjugation, no infix)
| infinitive | a burnița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | burnițând | ||||||
| past participle | burnițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | burniț | burniți | burniță | burnițăm | burnițați | burniță | |
| imperfect | burnițam | burnițai | burnița | burnițam | burnițați | burnițau | |
| simple perfect | burnițai | burnițași | burniță | burnițarăm | burnițarăți | burnițară | |
| pluperfect | burnițasem | burnițaseși | burnițase | burnițaserăm | burnițaserăți | burnițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să burniț | să burniți | să burnițe | să burnițăm | să burnițați | să burnițe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | burniță | burnițați | |||||
| negative | nu burnița | nu burnițați | |||||