cântări

See also: cantari

Romanian

Etymology 1

From cântar +‎ -i.

Pronunciation

• IPA^(key): /kɨn.tə.ˈri/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: cân‧tă‧ri

Verb

a cântări (third-person singular present cântărește, past participle cântărit) 4th conj.

1. (transitive) to weigh (something), as with a scale
2. (figurative) to ponder, deliberate upon, consider

Conjugation

    conjugation of cântări (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cântări
gerund			cântărind
past participle			cântărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cântăresc	cântărești	cântărește	cântărim	cântăriți	cântăresc
	imperfect	cântăream	cântăreai	cântărea	cântăream	cântăreați	cântăreau
	simple perfect	cântării	cântăriși	cântări	cântărirăm	cântărirăți	cântăriră
	pluperfect	cântărisem	cântăriseși	cântărise	cântăriserăm	cântăriserăți	cântăriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cântăresc	să cântărești	să cântărească	să cântărim	să cântăriți	să cântărească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cântărește			cântăriți
	negative		nu cântări			nu cântăriți

See also

• cumpăni
• echilibra
• gândi
• socoti

Etymology 2

Form of cântare.

Pronunciation

• IPA^(key): /kɨn.ˈtərʲ/
• Rhymes: -ərʲ
• Hyphenation: cân‧tări

Noun

cântări f

1. inflection of cântare:
   1. indefinite nominative/accusative plural
   2. indefinite genitive/dative singular/plural