călca
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin calcāre, present active infinitive of calcō.
Pronunciation edit
Verb edit
a călca (third-person singular present calcă, past participle călcat) 1st conj.
- to step, tread
- to step on, trample on
- to run over
- to iron (to pass an iron over clothing), press
- (figuratively) to infringe, trespass, violate
Conjugation edit
conjugation of călca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a călca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | călcând | ||||||
| past participle | călcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | calc | calci | calcă | călcăm | călcați | calcă | |
| imperfect | călcam | călcai | călca | călcam | călcați | călcau | |
| simple perfect | călcai | călcași | călcă | călcarăm | călcarăți | călcară | |
| pluperfect | călcasem | călcaseși | călcase | călcaserăm | călcaserăți | călcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să calc | să calci | să calce | să călcăm | să călcați | să calce | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | calcă | călcați | |||||
| negative | nu călca | nu călcați | |||||