cărbune
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin carbōnem, accusative of carbō, ultimately from Proto-Indo-European *ker (“to burn”). Doublet of carbon, a borrowing from French.
Pronunciation edit
Noun edit
cărbune m (plural cărbuni)
- coal (rock)
- coal (smouldering material)
- Synonym: tăciune
- charcoal (stick used for drawing)
- charcoal (drawing)
- anthrax
- Synonym: antrax
- smut (plant disease)
- Synonym: tăciune
Declension edit
Declension of cărbune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cărbune | cărbunele | (niște) cărbuni | cărbunii |
genitive/dative | (unui) cărbune | cărbunelui | (unor) cărbuni | cărbunilor |
vocative | cărbune | cărbunilor |
Related terms edit
References edit
- cărbune in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)