carmangiu
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Ottoman Turkish [script needed] (karmancı).
Noun edit
carmangiu m (plural carmangii)
Declension edit
Declension of carmangiu
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) carmangiu | carmangiul | (niște) carmangii | carmangiii |
genitive/dative | (unui) carmangiu | carmangiului | (unor) carmangii | carmangiilor |
vocative | carmangiule | carmangiilor |