celebrare
See also: celebraré
Italian edit
Etymology edit
Pronunciation edit
Verb edit
celebràre (first-person singular present cèlebro, first-person singular past historic celebrài, past participle celebràto, auxiliary avére)
Conjugation edit
Conjugation of celebràre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms edit
Further reading edit
- celebrare in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana
Anagrams edit
Latin edit
Verb edit
celebrāre
- inflection of celebrō:
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
celebrare f (plural celebrări)
Declension edit
Declension of celebrare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) celebrare | celebrarea | (niște) celebrări | celebrările |
genitive/dative | (unei) celebrări | celebrării | (unor) celebrări | celebrărilor |
vocative | celebrare, celebrareo | celebrărilor |
Further reading edit
- celebrare in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
Spanish edit
Verb edit
celebrare