circumcide
Latin
↑Jump back a sectionRomanian
Etymology
From Latin circumcīdere, present active infinitive of circumcīdō.
Pronunciation
- IPA: [t͡ʃirkumˈt͡ʃide]
Verb
- to circumcise
Conjugation
circumcide (Third conjugation)
| infinitive | a circumcide | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | circumcizând | ||||||
| past participle | circumcis | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | circumcid | circumcizi | circumcide | circumcidem | circumcideți | circumcid | |
| imperfect | circumcideam | circumcideai | circumcidea | circumcideam | circumcideați | circumcideau | |
| simple perfect | circumcisei | circumciseși | circumcise | circumciserăm | circumciserăți | circumciseră | |
| pluperfect | circumcisesem | circumciseseși | circumcisese | circumciseserăm | circumciseserăți | circumciseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să circumcid | să circumcizi | să circumcidă | să circumcidem | să circumcideți | să circumcidă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | circumcide | circumcideți | |||||
| negative | nu circumcide | nu circumcideți | |||||