clopoți
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a clopoți (third-person singular present clopoțește, past participle clopoțit) 4th conj.
- to ring a bell
Conjugation edit
conjugation of clopoți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a clopoți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | clopoțind | ||||||
| past participle | clopoțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | clopoțesc | clopoțești | clopoțește | clopoțim | clopoțiți | clopoțesc | |
| imperfect | clopoțeam | clopoțeai | clopoțea | clopoțeam | clopoțeați | clopoțeau | |
| simple perfect | clopoții | clopoțiși | clopoți | clopoțirăm | clopoțirăți | clopoțiră | |
| pluperfect | clopoțisem | clopoțiseși | clopoțise | clopoțiserăm | clopoțiserăți | clopoțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să clopoțesc | să clopoțești | să clopoțească | să clopoțim | să clopoțiți | să clopoțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | clopoțește | clopoțiți | |||||
| negative | nu clopoți | nu clopoțiți | |||||