cocoloși
Romanian edit
Etymology edit
From cocoloș, of onomatopoetic origin.
Verb edit
a cocoloși (third-person singular present cololoșește, past participle cocoloșit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of cocoloși (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a cocoloși | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cocoloșind | ||||||
| past participle | cocoloșit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cocoloșesc | cocoloșești | cocoloșește | cocoloșim | cocoloșiți | cocoloșesc | |
| imperfect | cocoloșeam | cocoloșeai | cocoloșea | cocoloșeam | cocoloșeați | cocoloșeau | |
| simple perfect | cocoloșii | cocoloșiși | cocoloși | cocoloșirăm | cocoloșirăți | cocoloșiră | |
| pluperfect | cocoloșisem | cocoloșiseși | cocoloșise | cocoloșiserăm | cocoloșiserăți | cocoloșiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cocoloșesc | să cocoloșești | să cocoloșească | să cocoloșim | să cocoloșiți | să cocoloșească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cocoloșește | cocoloșiți | |||||
| negative | nu cocoloși | nu cocoloșiți | |||||