cofleși
Romanian edit
Etymology edit
Unknown. Possibly from a Vulgar Latin root *cōnflexīre, from Latin flexus. Alternatively, an expressive formation from an earlier coflești < cofleșci, formed from fleșcăi with an expressive prefix co- (as in cocârja, copleși, cotropi, etc.) The least likely etymology proposed is a Vulgar Latin confracescere, which is impossible from a phonetic point of view.[1]
Verb edit
a cofleși (third-person singular present cofleșește, past participle cofleșit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of cofleși (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a cofleși | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cofleșind | ||||||
| past participle | cofleșit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cofleșesc | cofleșești | cofleșește | cofleșim | cofleșiți | cofleșesc | |
| imperfect | cofleșeam | cofleșeai | cofleșea | cofleșeam | cofleșeați | cofleșeau | |
| simple perfect | cofleșii | cofleșiși | cofleși | cofleșirăm | cofleșirăți | cofleșiră | |
| pluperfect | cofleșisem | cofleșiseși | cofleșise | cofleșiserăm | cofleșiserăți | cofleșiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cofleșesc | să cofleșești | să cofleșească | să cofleșim | să cofleșiți | să cofleșească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cofleșește | cofleșiți | |||||
| negative | nu cofleși | nu cofleșiți | |||||