colaboraționist
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French collaborationniste. By surface analysis, colaborațiune + -ist.
Noun edit
colaboraționist m (plural colaboraționiști)
Declension edit
Declension of colaboraționist
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) colaboraționist | colaboraționistul | (niște) colaboraționiști | colaboraționiștii |
| genitive/dative | (unui) colaboraționist | colaboraționistului | (unor) colaboraționiști | colaboraționiștilor |
| vocative | colaboraționistule | colaboraționiștilor | ||