completivitate
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French complétivité. Equivalent to completiv + -itate.
Noun edit
completivitate f (uncountable)
Declension edit
Declension of completivitate
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) completivitate | completivitatea | (niște) completivități | completivitățile |
| genitive/dative | (unei) completivități | completivității | (unor) completivități | completivităților |
| vocative | completivitate, completivitateo | completivităților | ||