compromite
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French compromettre, from Latin compromittere.
Verb edit
a compromite (third-person singular present compromit, past participle compromis) 3rd conj.
- to compromise
Conjugation edit
conjugation of compromite (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a compromite | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | compromițând | ||||||
| past participle | compromis | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | compromit | compromiți | compromite | compromitem | compromiteți | compromit | |
| imperfect | compromiteam | compromiteai | compromitea | compromiteam | compromiteați | compromiteau | |
| simple perfect | compromisei | compromiseși | compromise | compromiserăm | compromiserăți | compromiseră | |
| pluperfect | compromisesem | compromiseseși | compromisese | compromiseserăm | compromiseserăți | compromiseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să compromit | să compromiți | să compromită | să compromitem | să compromiteți | să compromită | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | compromite | compromiteți | |||||
| negative | nu compromite | nu compromiteți | |||||