copleșitor
Romanian edit
Etymology edit
Pronunciation edit
Adjective edit
copleșitor m or n (feminine singular copleșitoare, masculine plural copleșitori, feminine and neuter plural copleșitoare)
Declension edit
Declension of copleșitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | copleșitor | copleșitoare | copleșitori | copleșitoare | ||
| definite | copleșitorul | copleșitoarea | copleșitorii | copleșitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | copleșitor | copleșitoare | copleșitori | copleșitoare | ||
| definite | copleșitorului | copleșitoarei | copleșitorilor | copleșitoarelor | |||
References edit
- copleșitor in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)