cufuri
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin conforīre, present active infinitive of conforiō, from foriō, from foria (“diarrhea”). Compare Aromanian cufurescu, cufuriri, cf. also Portuguese, Galician forricar, esforricar.
Verb edit
a cufuri (third-person singular present cufurește, past participle cufurit) 4th conj.
- (colloquial) to have diarrhea
Conjugation edit
conjugation of cufuri (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a cufuri | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cufurind | ||||||
past participle | cufurit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cufuresc | cufurești | cufurește | cufurim | cufuriți | cufuresc | |
imperfect | cufuream | cufureai | cufurea | cufuream | cufureați | cufureau | |
simple perfect | cufurii | cufuriși | cufuri | cufurirăm | cufurirăți | cufuriră | |
pluperfect | cufurisem | cufuriseși | cufurise | cufuriserăm | cufuriserăți | cufuriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cufuresc | să cufurești | să cufurească | să cufurim | să cufuriți | să cufurească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cufurește | cufuriți | |||||
negative | nu cufuri | nu cufuriți |