cuminți
Romanian edit
Etymology edit
From cuminte.
Pronunciation edit
Audio (file)
Verb edit
a cuminți (third-person singular present cumințește, past participle cumințit) 4th conj.
- to settle down
- (reflexive) to come to reason
Conjugation edit
conjugation of cuminți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a cuminți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cumințind | ||||||
| past participle | cumințit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cumințesc | cumințești | cumințește | cumințim | cumințiți | cumințesc | |
| imperfect | cumințeam | cumințeai | cumințea | cumințeam | cumințeați | cumințeau | |
| simple perfect | cuminții | cumințiși | cuminți | cumințirăm | cumințirăți | cumințiră | |
| pluperfect | cumințisem | cumințiseși | cumințise | cumințiserăm | cumințiserăți | cumințiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cumințesc | să cumințești | să cumințească | să cumințim | să cumințiți | să cumințească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cumințește | cumințiți | |||||
| negative | nu cuminți | nu cumințiți | |||||