cumplitate
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
cumplitate f (plural cumplitatăți)
Declension edit
Declension of cumplitate
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) cumplitate | cumplitatea | (niște) cumplitatăți | cumplitatățile |
| genitive/dative | (unei) cumplitatăți | cumplitatății | (unor) cumplitatăți | cumplitatăților |
| vocative | cumplitate, cumplitateo | cumplitatăților | ||
References edit
- cumplitate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN