curăța
Romanian
Etymology
From curat (“clean”), from cura, from Latin cūrāre, present active infinitive of cūrō (“take care”).
Verb
a curăța (third-person singular present curăță, past participle curățat) 1st conj.
- to clean
Conjugation
conjugation of curăța (First conjugation)
| infinitive | a curăța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | curățând | ||||||
| past participle | curățat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | curăț | curăți | curăță | curățăm | curățați | curăță | |
| imperfect | curățam | curățai | curăța | curățam | curățați | curățau | |
| simple perfect | curățai | curățași | curăță | curățarăm | curățarăți | curățară | |
| pluperfect | curățasem | curățaseși | curățase | curățaserăm | curățaserăți | curățaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să curăț | să curăți | să curățe | să curățăm | să curățați | să curățe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | curăță | curățați | |||||
| negative | nu curăța | nu curățați | |||||