curban
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Ottoman Turkish قربان (kurban), from Arabic قُرْبَان (qurbān).
Noun edit
curban n (plural curbane)
Declension edit
Declension of curban
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) curban | curbanul | (niște) curbane | curbanele |
genitive/dative | (unui) curban | curbanului | (unor) curbane | curbanelor |
vocative | curbanule | curbanelor |