cursier
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French coursier.
Noun edit
cursier m (plural cursieri)
Declension edit
Declension of cursier
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cursier | cursierul | (niște) cursieri | cursierii |
genitive/dative | (unui) cursier | cursierului | (unor) cursieri | cursierilor |
vocative | cursierule | cursierilor |