curtare
Latin edit
Verb edit
curtāre
- inflection of curtō:
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
curtare f (plural curtări)
Declension edit
Declension of curtare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) curtare | curtarea | (niște) curtări | curtările |
genitive/dative | (unei) curtări | curtării | (unor) curtări | curtărilor |
vocative | curtare, curtareo | curtărilor |