deșerta
Romanian edit
Etymology edit
From deșert, or possibly from Late Latin or Vulgar Latin root *dēsertāre, from Latin dēsertus. Compare Italian disertare. Doublet of dezerta, which was borrowed.
Verb edit
a deșerta (third-person singular present deșartă, past participle deșertat) 1st conj.
- (popular) to remove all the contents of something, clear, drive out, evacuate (a place)
- (popular) to finish a drink completely
- (popular) to become deserted
Conjugation edit
conjugation of deșerta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a deșerta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deșertând | ||||||
| past participle | deșertat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deșert | deșerți | deșartă | deșertăm | deșertați | deșartă | |
| imperfect | deșertam | deșertai | deșerta | deșertam | deșertați | deșertau | |
| simple perfect | deșertai | deșertași | deșertă | deșertarăm | deșertarăți | deșertară | |
| pluperfect | deșertasem | deșertaseși | deșertase | deșertaserăm | deșertaserăți | deșertaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deșert | să deșerți | să deșerte | să deșertăm | să deșertați | să deșerte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deșartă | deșertați | |||||
| negative | nu deșerta | nu deșertați | |||||