debloca
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French débloquer.
Verb edit
a debloca (third-person singular present deblochează, past participle deblocat) 1st conj.
- to unlock
Conjugation edit
conjugation of debloca (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a debloca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deblocând | ||||||
| past participle | deblocat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deblochez | deblochezi | deblochează | deblocăm | deblocați | deblochează | |
| imperfect | deblocam | deblocai | debloca | deblocam | deblocați | deblocau | |
| simple perfect | deblocai | deblocași | deblocă | deblocarăm | deblocarăți | deblocară | |
| pluperfect | deblocasem | deblocaseși | deblocase | deblocaserăm | deblocaserăți | deblocaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deblochez | să deblochezi | să deblocheze | să deblocăm | să deblocați | să deblocheze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deblochează | deblocați | |||||
| negative | nu debloca | nu deblocați | |||||