declasa
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French déclasser.
Verb edit
a declasa (third-person singular present declasează, past participle declasat) 1st conj.
- to relegate (demote)
Conjugation edit
conjugation of declasa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a declasa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | declasând | ||||||
| past participle | declasat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | declasez | declasezi | declasează | declasăm | declasați | declasează | |
| imperfect | declasam | declasai | declasa | declasam | declasați | declasau | |
| simple perfect | declasai | declasași | declasă | declasarăm | declasarăți | declasară | |
| pluperfect | declasasem | declasaseși | declasase | declasaserăm | declasaserăți | declasaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să declasez | să declasezi | să declaseze | să declasăm | să declasați | să declaseze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | declasează | declasați | |||||
| negative | nu declasa | nu declasați | |||||