deconsilia
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French déconseiller.
Verb edit
a deconsilia (third-person singular present deconsiliează, past participle deconsiliat) 1st conj.
- to discourage, to advise against
Conjugation edit
conjugation of deconsilia (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a deconsilia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deconsiliind | ||||||
| past participle | deconsiliat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deconsiliez | deconsiliezi | deconsiliază | deconsiliem | deconsiliați | deconsiliază | |
| imperfect | deconsiliam | deconsiliai | deconsilia | deconsiliam | deconsiliați | deconsiliau | |
| simple perfect | deconsiliai | deconsiliași | deconsilie | deconsiliarăm | deconsiliarăți | deconsiliară | |
| pluperfect | deconsiliasem | deconsiliaseși | deconsiliase | deconsiliaserăm | deconsiliaserăți | deconsiliaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deconsiliez | să deconsiliezi | să deconsilieze | să deconsiliem | să deconsiliați | să deconsilieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deconsiliază | deconsiliați | |||||
| negative | nu deconsilia | nu deconsiliați | |||||