defăima
See also: defaimă
Romanian edit
Etymology edit
From a Vulgar Latin root *diffamiāre, from Latin diffamāre, present active infinitive of diffamō, from fāma (“fame”).
Pronunciation edit
Audio (file)
Verb edit
a defăima (third-person singular present defaimă, past participle defăimat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of defăima (first conjugation, no infix)
| infinitive | a defăima | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | defăimând | ||||||
| past participle | defăimat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | defaim | defaimi | defaimă | defăimăm | defăimați | defaimă | |
| imperfect | defăimam | defăimai | defăima | defăimam | defăimați | defăimau | |
| simple perfect | defăimai | defăimași | defăimă | defăimarăm | defăimarăți | defăimară | |
| pluperfect | defăimasem | defăimaseși | defăimase | defăimaserăm | defăimaserăți | defăimaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să defaim | să defaimi | să defaime | să defăimăm | să defăimați | să defaime | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | defaimă | defăimați | |||||
| negative | nu defăima | nu defăimați | |||||