deghiza
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French déguiser.
Verb edit
a deghiza (third-person singular present deghizează, past participle deghizat) 1st conj.
- to disguise
Conjugation edit
conjugation of deghiza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a deghiza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deghizând | ||||||
| past participle | deghizat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deghizez | deghizezi | deghizează | deghizăm | deghizați | deghizează | |
| imperfect | deghizam | deghizai | deghiza | deghizam | deghizați | deghizau | |
| simple perfect | deghizai | deghizași | deghiză | deghizarăm | deghizarăți | deghizară | |
| pluperfect | deghizasem | deghizaseși | deghizase | deghizaserăm | deghizaserăți | deghizaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deghizez | să deghizezi | să deghizeze | să deghizăm | să deghizați | să deghizeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deghizează | deghizați | |||||
| negative | nu deghiza | nu deghizați | |||||