demonta
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French démonter.
Verb edit
a demonta (third-person singular present demontează, past participle demontat) 1st conj.
- to dismantle
Conjugation edit
conjugation of demonta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a demonta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | demontând | ||||||
| past participle | demontat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | demontez | demontezi | demontează | demontăm | demontați | demontează | |
| imperfect | demontam | demontai | demonta | demontam | demontați | demontau | |
| simple perfect | demontai | demontași | demontă | demontarăm | demontarăți | demontară | |
| pluperfect | demontasem | demontaseși | demontase | demontaserăm | demontaserăți | demontaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să demontez | să demontezi | să demonteze | să demontăm | să demontați | să demonteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | demontează | demontați | |||||
| negative | nu demonta | nu demontați | |||||