denunța
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French dénoncer, from Latin denuntiare.
Verb edit
a denunța (third-person singular present denunță, past participle denunțat) 1st conj.
- to denounce
Conjugation edit
conjugation of denunța (first conjugation, no infix)
| infinitive | a denunța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | denunțând | ||||||
| past participle | denunțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | denunț | denunți | denunță | denunțăm | denunțați | denunță | |
| imperfect | denunțam | denunțai | denunța | denunțam | denunțați | denunțau | |
| simple perfect | denunțai | denunțași | denunță | denunțarăm | denunțarăți | denunțară | |
| pluperfect | denunțasem | denunțaseși | denunțase | denunțaserăm | denunțaserăți | denunțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să denunț | să denunți | să denunțe | să denunțăm | să denunțați | să denunțe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | denunță | denunțați | |||||
| negative | nu denunța | nu denunțați | |||||