descătușa

Romanian

Etymology

From des- +‎ încătușa.

Pronunciation

• IPA^(key): /des.kə.tuˈʃa/
• Hyphenation: des‧kə‧tu‧ʃa

Verb

a descătușa (third-person singular present descătușează, past participle descătușat) 1st conj.

1. to uncuff, unhandcuff

   Antonym: încătușa

Conjugation

    conjugation of descătușa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a descătușa
gerund			descătușând
past participle			descătușat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	descătușez	descătușezi	descătușează	descătușăm	descătușați	descătușează
	imperfect	descătușam	descătușai	descătușa	descătușam	descătușați	descătușau
	simple perfect	descătușai	descătușași	descătușă	descătușarăm	descătușarăți	descătușară
	pluperfect	descătușasem	descătușaseși	descătușase	descătușaserăm	descătușaserăți	descătușaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să descătușez	să descătușezi	să descătușeze	să descătușăm	să descătușați	să descătușeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		descătușează			descătușați
	negative		nu descătușa			nu descătușați

References

• descătușa in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)