descuraja
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French décourager. By surface analysis, des- + curaj + -a.
Verb edit
a descuraja (third-person singular present descurajează, past participle descurajat) 1st conj.
- (transitive, reflexive) to discourage
Conjugation edit
conjugation of descuraja (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a descuraja | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descurajând | ||||||
| past participle | descurajat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descurajez | descurajezi | descurajează | descurajăm | descurajați | descurajează | |
| imperfect | descurajam | descurajai | descuraja | descurajam | descurajați | descurajau | |
| simple perfect | descurajai | descurajași | descurajă | descurajarăm | descurajarăți | descurajară | |
| pluperfect | descurajasem | descurajaseși | descurajase | descurajaserăm | descurajaserăți | descurajaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descurajez | să descurajezi | să descurajeze | să descurajăm | să descurajați | să descurajeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descurajează | descurajați | |||||
| negative | nu descuraja | nu descurajați | |||||