descurca
Romanian
Etymology
From des- + încurca, or less likely from a Latin *de-obscuricare, from obscurus.
Verb
a descurca (third-person singular present descurcă, past participle descurcat) 1st conj.
- to unravel
- (figuratively) to manage, solve, clear up
Conjugation
conjugation of descurca (First conjugation)
| infinitive | a descurca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descurcând | ||||||
| past participle | descurcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descurc | descurci | descurcă | descurcăm | descurcați | descurcă | |
| imperfect | descurcam | descurcai | descurca | descurcam | descurcați | descurcau | |
| simple perfect | descurcai | descurcași | descurcă | descurcarăm | descurcarăți | descurcară | |
| pluperfect | descurcasem | descurcaseși | descurcase | descurcaserăm | descurcaserăți | descurcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descurc | să descurci | să descurce | să descurcăm | să descurcați | să descurce | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descurcă | descurcați | |||||
| negative | nu descurca | nu descurcați | |||||