desfăta
Romanian
Etymology
Uncertain. Probably from Latin dis- + fētēre, present active infinitive of fēteō.
Verb
a desfăta (third-person singular present desfată, past participle desfătat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of desfăta (First conjugation)
| infinitive | a desfăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | desfătând | ||||||
| past participle | desfătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | desfăt | desfeți | desfată | desfătăm | desfătați | desfată | |
| imperfect | desfătam | desfătai | desfăta | desfătam | desfătați | desfătau | |
| simple perfect | desfătai | desfătași | desfătă | desfătarăm | desfătarăți | desfătară | |
| pluperfect | desfătasem | desfătaseși | desfătase | desfătaserăm | desfătaserăți | desfătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să desfăt | să desfeți | să desfete | să desfătăm | să desfătați | să desfete | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | desfată | desfătați | |||||
| negative | nu desfăta | nu desfătați | |||||