despuia
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
Inherited from Latin dēspoliāre, present active infinitive of dēspoliō.
Verb edit
a despuia (third-person singular present despoaie, past participle despuiat) 1st conj.
- (reflexive) to strip, undress, disrobe
- to flay, skin
- Synonym: jupui
- to divest
- to plunder, rob, sack, pillage, despoil
Conjugation edit
conjugation of despuia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a despuia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | despuind | ||||||
| past participle | despuiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | despoi | despoi | despoaie | despuiem | despuiați | despoaie | |
| imperfect | despuiam | despuiai | despuia | despuiam | despuiați | despuiau | |
| simple perfect | despuiai | despuiași | despuie | despuiarăm | despuiarăți | despuiară | |
| pluperfect | despuiasem | despuiaseși | despuiase | despuiaserăm | despuiaserăți | despuiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să despoi | să despoi | să despoaie | să despuiem | să despuiați | să despoaie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | despoaie | despuiați | |||||
| negative | nu despuia | nu despuiați | |||||