despune
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin dispōnere, present active infinitive of dispōnō. Doublet of dispune, a borrowed word.
Verb edit
a despune (third-person singular present despune, past participle despus) 3rd conj.
Conjugation edit
conjugation of despune (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a despune | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | despunând | ||||||
| past participle | despus | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | despun | despui | despune | despunem | despuneți | despun | |
| imperfect | despuneam | despuneai | despunea | despuneam | despuneați | despuneau | |
| simple perfect | despusei | despuseși | despuse | despuserăm | despuserăți | despuseră | |
| pluperfect | despusesem | despuseseși | despusese | despuseserăm | despuseserăți | despuseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să despun | să despui | să despună | să despunem | să despuneți | să despună | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | despune | despuneți | |||||
| negative | nu despune | nu despuneți | |||||