detașa
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French détacher.
Verb edit
a detașa (third-person singular present detașează, past participle detașat) 1st conj.
- to detach
Conjugation edit
conjugation of detașa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a detașa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | detașând | ||||||
| past participle | detașat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | detașez | detașezi | detașează | detașăm | detașați | detașează | |
| imperfect | detașam | detașai | detașa | detașam | detașați | detașau | |
| simple perfect | detașai | detașași | detașă | detașarăm | detașarăți | detașară | |
| pluperfect | detașasem | detașaseși | detașase | detașaserăm | detașaserăți | detașaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să detașez | să detașezi | să detașeze | să detașăm | să detașați | să detașeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | detașează | detașați | |||||
| negative | nu detașa | nu detașați | |||||