dezagrega
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French désagréger.
Verb edit
a dezagrega (third-person singular present dezagreghează, past participle dezagregat) 1st conj.
- to disintegrate, to break up into parts
Conjugation edit
conjugation of dezagrega (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dezagrega | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezagregând | ||||||
| past participle | dezagregat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezagreghez | dezagreghezi | dezagreghează | dezagregăm | dezagregați | dezagreghează | |
| imperfect | dezagregam | dezagregai | dezagrega | dezagregam | dezagregați | dezagregau | |
| simple perfect | dezagregai | dezagregași | dezagregă | dezagregarăm | dezagregarăți | dezagregară | |
| pluperfect | dezagregasem | dezagregaseși | dezagregase | dezagregaserăm | dezagregaserăți | dezagregaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezagreghez | să dezagreghezi | să dezagregheze | să dezagregăm | să dezagregați | să dezagregheze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezagreghează | dezagregați | |||||
| negative | nu dezagrega | nu dezagregați | |||||