dezertor
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French déserteur.
Noun edit
dezertor m (plural dezertori)
Declension edit
Declension of dezertor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dezertor | dezertorul | (niște) dezertori | dezertorii |
genitive/dative | (unui) dezertor | dezertorului | (unor) dezertori | dezertorilor |
vocative | dezertorule | dezertorilor |