dezonora
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French déshonorer.
Verb edit
a dezonora (third-person singular present dezonorează, past participle dezonorat) 1st conj.
- to dishonor
Conjugation edit
conjugation of dezonora (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dezonora | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezonorând | ||||||
| past participle | dezonorat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezonorez | dezonorezi | dezonorează | dezonorăm | dezonorați | dezonorează | |
| imperfect | dezonoram | dezonorai | dezonora | dezonoram | dezonorați | dezonorau | |
| simple perfect | dezonorai | dezonorași | dezonoră | dezonorarăm | dezonorarăți | dezonorară | |
| pluperfect | dezonorasem | dezonoraseși | dezonorase | dezonoraserăm | dezonoraserăți | dezonoraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezonorez | să dezonorezi | să dezonoreze | să dezonorăm | să dezonorați | să dezonoreze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezonorează | dezonorați | |||||
| negative | nu dezonora | nu dezonorați | |||||